În unele cazuri, pregătirea dinaintea oricărei intervenții chirurgicale este mult mai importantă și decât operația în sine. Pentru că astfel de detalii nu sunt de găsit nicăieri, vă sfătuiesc să citiți cu mare atenție cele ce urmează!

Pe lângă pregătirea pacientului, voi pune accentul şi pe pregătirea psihologică a voastră, a părinților de animăluțe, pentru că sunteți aceia care înțeleg importanța și necesitatea intervenției de sterilizare, și totodată sunteți aceia care trebuie să îi susțină pe micuți și să le ofere o stare de linişte și de confort, imediat după trecerea efectului anesteziei, dar și în zilele următoare.

Cum mă pot pregăti înainte de intervenția chirurgicală a animăluţului?

Pregătirea psihologică a stăpânului înainte de operație face diferența între o sterilizare reușită și una care poate lăsa traume emoționale animăluțului!

Imaginați-vă că un prieten sau o rudă de-a voastră tocmai ce a suferit o intervenție chirurgicală și urmează să îi faceți o vizită la spital. Cu ce atitudine mergeți la el? După ce intrați în salon începeți instantaneu să plângeți și să vă speriați, vă faceți tot felul de gânduri negre sau veți încerca să îi transmiteți o stare bună, să glumiți cu el, să îl îmbărbătați, să-l faceți să uite de durere? Mereu am ales varianta a doua, niciodată nu am lăsat să se întrevadă vreo urmă de stres, sperietură sau grijă, chiar dacă situația nu era tocmai roz.

Același lucru este valabil și în cazul patrupezilor noștri, dar de cele mai multe ori, părinții de animăluțe sunt mult prea încărcați emoțional din pricina fricilor (frica de anestezie este, de regulă, cea mai mare) și uită de aspectele cu adevărat importante pentru animăluţul lor. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca atunci când animalele sunt duse către sala de operație, proprietarii să înceapă să plângă, să își facă nenumărate griji și să plece cu inima îndoită și ochii plini de lacrimi. Această stare toxică este transmisă instantaneu și animăluțului, stare ce poate afecta operația în sine. Anxietatea și frica pe care i-o transmite proprietarul duce la descărcarea în organism a hormonului de stres, cortizolul, şi a catecolaminelor, adrenalina și noradrenalina, iar organismul intră într-un sistem de apărare, de criză, numit  ”fight or flight”, adică „luptă sau fugi”! Credeți că aceasta este o stare potrivită intrării într-o intervenție chirurgicală? Același lucru se întâmplă și imediat după operație, când animalul încă este amețit după anestezie, iar stăpânul vine lângă el și în loc să îl susțină începe să plângă.

Din  toată această poveste, animăluțul va înțelege în mod evident că i s-a întâmplat ceva foarte rău și că oamenii aceia în halate sunt cele mai groaznice persoane de pe planetă dacă o fac pe stăpâna lui să plângă, persoane de care se va teme până la moarte, iar momentul acesta îi va rămâne mereu în memorie!

Opusul acestei situații total nedorite ar fi următoarea variantă: posesorii de animăluțe să vină la cabinetul veterinar calmi, liniștiți și informați  înainte de orice intervenție chirurgicală. Eu prefer să ofer puțin timp înainte de intervenție și să le explic clienților mei cum va decurge operația: le explic pe înțelesul lor pașii operatori, ce trebuie să facă imediat după ce au ajuns acasă cu patrupedul și în perioada imediat următoare, însă pun accentul pe această parte emoțională de dinaintea operației. De exemplu, studiile recente au arătat că cele mai multe reacții adverse la anestezie se întâlnesc la Bichonii albi. Pentru că exemplarele din această rasă sunt printre cele mai răsfățate. Datorită aspectului lor miniatural și a speculațiilor emoționale cu care îşi tratează stăpânii, aceştia pot da impresia (falsă, desigur!) de câini sensibili, neajutorați. Dacă noi îi tratam ca pe niște câini neajutorați și sensibili, lor le va plăcea această condiție în așa fel încât și-o vor asuma până la urmă și chiar vor deveni fricoși, sensibili și neajutorați în lipsa stăpânului, uneori chiar și în prezența sa. Cui nu i-ar plăcea să fie tot timpul ținut în brațe, alintat și pupat? Însă atunci când vine momentul despărțirii de stăpân, animalul poate dezvolta o adevărată fobie. Multe alte patologii se pot dezvolta pe acest fond.

Știu că este greu să ne controlăm sentimentele, mai ales în situații de acest gen, însă este foarte important să fim stăpâni pe propriile gânduri și să conștientizăm că uneori, involuntar, putem greși față de animăluțul nostru.

În concluzie, dacă puteți să adoptați o astfel de atitudine pozitivă, va fi perfect. Animăluțul nu va percepe castrarea ca pe ceva rău și nu va căpăta frică de cabinetul veterinar. Dimpotrivă! Dacă nu puteți să faceți față acestei situații (pentru că sunt unele persoane hipersensibile indiferent de cât de conștiente sunt) recomand să nu mergeți personal cu animăluțul la veterinar, ci să trimiteți pe cineva cunoscut cu el, o persoană calmă și liniștită. Recomand internarea pe timpul nopții pentru a nu sta în tot acest timp stresați, transmiţându-i animăluţului sentimentul de nesiguranţă. Există numeroase clinici nonstop care oferă și servicii pe timpul nopții, iar astfel veți putea dormi liniștiți că patrupedul este în permanenţă sub supraveghere medicală și nu are ce să pățească, iar a doua zi îl veți găsi complet treaz și fericit să vă vadă. Oricum, nu este indicat efortul imediat după operație, așa că animăluţului îi va fi limitată mişcarea, fiind cazat într-o cușcă, minimizând astfel posibilele complicații datorate mișcărilor prea intense.

După ce suntem pregătiți psihic, trebuie să-l pregătim și pe animăluţ!

Pregătirea animalului pentru operația de sterilizare conține mai multe aspecte: în primul rând ne asigurăm că are vârsta necesară castrării. Ca orice intervenție chirurgicală, și operația de castrare are câteva riscuri. Pentru a minimiza pe cât posibil aceste riscuri trebuie să aveți în vedere următoarele:

• O consultație generală la medicul veterinar: în urma consultului general, medicul veterinar vă va oferi recomandările necesare animăluțului vostru. Nu întotdeauna recomandările sunt aceleași pentru toți, ele pot să difere de la un organism la altul. De exemplu, în cazul unui animal supraponderal se va recomanda slăbirea înainte de operație. Castrarea unui animal grăsuț este mult mai dificilă și poate prezenta mai multe complicații față de castrarea unui animal cu greutate normală.
• Analize de sânge – panel complet (hemoleucogramă și biochimie): recomand efectuarea analizelor de sânge, chiar dacă animalul este tânăr și nu are niciun semn de boală. Așa se procedează și în cazul oamenilor și mi se pare firesc și ideal să se procedeze la fel și în cazul animalelor. Se întâmplă des în urma acestor analize să descoperim probleme care să împiedice efectuarea operaţiei. Asta nu trebuie să vă sperie pentru că, dacă ar exista o problemă, organismul nu ar fi pregătit să suporte o anestezie și o intervenție chirurgicală. După un tratament adecvat problema se va rezolva, iar animăluțul va putea fi operat cu succes. De asemenea, dacă analizele sunt bune, ne vom simţi foarte bine să ştim că patrupedul este sănătos și riscurile sunt minime. Tot în funcție de analizele de sânge se va alege și tipul de anestezie potrivit.
• Dieta anteoperatorie: mesele din ziua precedentă operației ar trebui să fie mai puțin consistente, iar cu 12 ore înainte va avea voie să bea doar apă. Nu privați animalul de apă, lasați-i la discreție!

Cea mai mare abatere de la aceasta regulă o fac unii stăpâni cărora le este milă să înfometeze micuțul în ziua operației, așa că în ziua dinaintea intervenției decid să hrănească patrupedul dublu față de obicei. Acest lucru îngreunează cu mult actul operator. Așa că țineți cont de sfaturile medicului veterinar!

Acestea ar fi majoritatea problemelor întâlnite în practica mea de zi cu zi, sper ca informaţiile şi recomandările să vă fie de folos și să încercați să le aplicaţi şi respectaţi!

Dr. Ana Simion