Expunerea prelungită la temperaturi ambientale ridicate reprezintă un factor de risc major pentru animalele de companie, favorizând apariția episoadelor de hipertermie, deshidratare severă, insolație, precum și a unor disfuncții metabolice cu potențial letal. În acest context, prevenirea simptomelor asociate stresului termic impune adoptarea unor strategii riguroase de management și îngrijire, adecvate condițiilor climatice extreme. Măsurile profilactice trebuie să vizeze menținerea homeostaziei termice prin asigurarea unui mediu adecvat, acces permanent la apă potabilă, reducerea expunerii la radiațiile solare directe și adaptarea rutinei zilnice în funcție de intervalele de maximă intensitate termică.
1. Asigurarea unui microclimat adecvat
Menținerea unui mediu ambiant cu climat controlat constituie un factor esențial în prevenirea stresului termic la animalele de companie. Este recomandată adăpostirea acestora în spații protejate de radiațiile solare directe, bine ventilate natural sau mecanic, care să permită disiparea eficientă a căldurii. În cazul exemplarelor aflate în mediul exterior, este necesară amenajarea unor structuri fixe care să asigure umbrire permanentă și protecție împotriva supraîncălzirii. În contextul locuirii interioare, se recomandă aerisirea periodică a spațiului și, acolo unde infrastructura permite, utilizarea sistemelor de climatizare sau a echipamentelor de ventilație auxiliară, în vederea menținerii unui microclimat stabil și suportabil fiziologic.
2. Prevenirea expunerii la temperaturi extreme în vehicule
Este strict interzisă lăsarea animalelor în interiorul autovehiculelor închise, indiferent de durata anticipată a staționării. Literatura de specialitate evidențiază faptul că temperatura internă a unui vehicul parcat în condiții de expunere directă la radiația solară poate atinge sau chiar depăși 60°C în decurs de mai puțin de 10 minute. Această creștere bruscă și accentuată a temperaturii generează un risc major de apariție a sindromului de hipertermie acută, cu potențial letal, manifestat prin colaps termoreglator, insuficiență multiplă de organ și, în cele din urmă, deces.
3. Asigurarea unui aport hidric corespunzător
Menținerea unei hidratări optime reprezintă un factor esențial în susținerea homeostaziei organismului, în special în contextul expunerii la temperaturi ambientale ridicate. Se recomandă asigurarea continuă a apei proaspete, disponibilă în recipiente stabile, ideal confecționate din materiale cu proprietăți termoizolante. Apa trebuie înlocuită de cel puțin două-trei ori pe parcursul unei zile, adăugarea pentru a asigura menținerea unei temperaturi adecvate a lichidului.
Pentru a preveni apariția traumatismelor termice la nivelul extremităților și a reduce riscul instalării epuizării termice, se recomandă limitarea activităților fizice intense și a plimbărilor în intervalul orar 10:00–20:00. Activitățile desfășurate în aer liber trebuie planificate în primele ore ale dimineții sau seara, când valorile termice sunt mai scăzute, iar suprafețele, precum asfaltul, nu ating temperaturi care pot compromite integritatea pernuțelor plantare.
Este imperativă recunoașterea promptă a semnelor clinice asociate stresului termic sau instalării șocului termic, printre care se numără hipersalivația, tahipneea, letargia, agitația, mersul instabil sau colapsul. În situațiile suspecte, este necesară intervenția imediată prin aplicarea de comprese cu apă la temperatura camerei și transportul de urgență al animalului la o unitate veterinară specializată.
Considerații privind necesarul hidric în condiții de caniculă
Aportul zilnic de apă la animalele de companie este influențat de o serie de factori fiziologici, incluzând greutatea corporală, vârsta, nivelul de activitate fizică, precum și statusul metabolic individual. În plus, compoziția dietei – în special proporția de hrană uscată versus umedă – are un impact semnificativ asupra necesarului hidric. În condiții de temperaturi ambientale crescute (caniculă), cerințele de hidratare cresc considerabil, în special la animalele active și la cele alimentate predominant cu hrană uscată.
Pentru câinii adulți, necesarul zilnic de apă se situează în intervalul de 50–100 ml/kg greutate corporală, în funcție de variabilii individuali menționați anterior. De exemplu, un câine cu o greutate de 20 kg va necesita între 1 și 2 litri de apă pe zi.
În cazul pisicilor, aportul hidric recomandat este de aproximativ 45–60 ml/kg greutate corporală/zi. Astfel, o pisică cu greutatea de 5 kg va avea nevoie de circa 225–300 ml apă zilnic.
Monitorizarea atentă a consumului de apă este esențială, mai ales în perioadele cu temperaturi ridicate. Reducerea aportului hidric voluntar trebuie considerată un posibil indicator de patologie și impune evaluare medicală de specialitate.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) subliniază importanța aplicării consecvente a măsurilor de protecție în perioadele de caniculă, în vederea prevenirii riscurilor asociate expunerii animalelor de companie la temperaturi extreme. Asigurarea stării de bine și a securității acestora reprezintă o responsabilitate individuală esențială, fundamentată atât pe reglementările legale în vigoare, cât și pe principiile etice privind bunăstarea animalelor. Neglijarea acestor aspecte poate avea consecințe semnificative asupra sănătății animalelor și asupra relației om–animal, cu implicații medico-veterinare și sociale.
S.R.
Comments are closed