Motto-ul nostru:

                                            „Haideți să nu mai așteptăm ca lucrurile să se întâmple,

                                                                               haideți să le facem să se întâmple.”

Deținerea unui animal de companie înseamnă nu doar responsabilitate morală sau financiară, ci și una publică, reglementată prin legislația din România. Obligațiile legale se împart în mai multe categorii, plecând de la asigurarea condițiilor de bunăstare și protecție, la responsabilitatea față de mediu și de alți cetățeni, prin identificare și sterilizare și una din cele mai importante este obligația sterilizării câinilor. 

Obligațiile legale privind sterilizarea/castrarea

Conform prevederilor legale din O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, care reglementează și aspecte  care vizează animalele cu proprietar/deținător, persoane fizice sau juridice, asociaţii şi fundaţii pentru protecţia animalelor care deţin câini de rasă comună sau metişi ai acestora pe teritoriul ţării au obligaţia să îi sterilizeze.

Deţinătorii câinilor de rasă comună sau metişi lor fătaţi, au obligaţia să sterilizeze puii astfel:

• femelele la vârsta de 4 – 6 luni;
• masculii la vârsta de 6 – 8 luni.

Efectuarea operaţiunii de sterilizare este consemnată în carnetele de sănătate ale câinilor şi în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân (R.E.C.S) de către medicii veterinari de liberă practică, organizaţi în condiţiile legii.

Legislația din România reglementează și regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, prin O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, cu modificările și completările ulterioare.

Portivit acestei ordonanțe de urgență, prin câini periculoși se înțelege câinii aparținând următoarelor rase, grupate în două categorii, după cum urmează:

1. a) categoria I: câinii de luptă și de atac, asimilați prin caracterele morfologice cu câini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog și metișii lor;
2. b) categoria a II-a: câinii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso și metișii lor.

Potrivit dispozitiilor prevăzute la articolul 10 din O.U.G. nr. 55/2002, câinii prevăzuți la art. 1 lit. a), indiferent de sex, vor fi obligatoriu sterilizați.

Câinele de rasă comună este definit, potrivit prevederilor H.G. nr. 1059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, ca fiind orice câine care nu aparține niciunei rase omologate. 

Castrarea sau sterilizarea animalelor de companie este un subiect sensibil pentru fiecare proprietar în parte. Decizia de a recurge la această procedură (considerată una de rutină de către mediul veterinar) este una dificilă, dar extrem de importantă din mai multe puncte de vedere.

Mulți proprietari de animale ezită și amână această procedură fie că se tem de intervenția chirurgicală sau de orice intervenție chirurgicală în general, fie nu vor să-și priveze animalul de dreptul natural de a se reproduce. Înainte de a motiva importanța acestor proceduri, este necesar să se înteleagă ce presupun aceastea: sterilizarea femelelor și castrarea masculilor.

Ce înseamnă sterilizarea/ castrarea unui animal de companie?

Potrivit literaturii de specialiate, sterilizarea /castrarea reprezintă actul chirurgical prin care sunt înlăturate organele sexuale feminine/masculine, respectiv ovarele (ovariectomia), uterul (ovariohisterectomia) sau testiculele (orhidectomia).

Când este indicată sterilizarea/castrearea câinilor și cum se realizează?

Ambele proceduri chirurgicale sunt efectuate în timp ce animalul se află sub efectul analgeziei și anesteziei generale. Vârsta recomandată de către medicii veterinari pentru o astfel de procedură depinde de specia, rasa (în special la căței), sex și starea de sănătate a animalului în cauză. Majoritatea medicilor veterinari recomandă ca sterilizarea animalelor să fie efectuată la o vârstă fragedă, în jurul vârstei de 6 luni, însă această perioadă poate varia  în funcție de fiecare caz în parte, cel mai optim moment fiind stabilit în urma unui consult  de specialiate la medicul veterinar.

În cazul femelelor, procedura se numește sterilizare și este mult mai invaziva decat cea pentru mascului, iar timpul de refacere este mai indelungat. Este recomandat ca, manopera de sterilizare la femele să se efectueze înaintea primului ciclu de călduri, întrucât intervenția în sine prezintă mai puține riscuri dacă este efectuată pe un organism tânăr, iar efectele negative pe termen lung sunt reduse.

În cazul masculilor, procedura se numește castrare și se recomandă să fie efectuată la vârsta de 6-12 luni. Este o intervenție chirugicală minim invazivă ce implică eliminare testiculelor, iar masculii își revin la câteva ore după încheierea procedurii chirurgicale.

Avantajele sterilizării/castrării

Dintre avantajele sterilizarii pot fi amintite:

– Dispariția simptomelor perioadei de călduri, cum ar fi secrețiile de sânge sau lactația falsă (femele);

– Lipsa secrețiilor prepuțiale la masculi (secreții galben-lăptoase);

– Protecția împotriva unor boli, cum ar fi tumorile mamare, cancerul testicular și problemele de prostată(la femele doar dacă sunt castrate din timp);

– Scăderea comportamentului agresiv asociat cu apetitul sexual, de exemplu agresivitatea față de alți masculi sau cățele în călduri.

Subiectul castrării/sterilizării generează controverse în rândul proprietarilor de animale: unii apreciază  absența simptomelor fizice sexuale și a comportamentului psihologic, în timp ce alții manifestă reticență în raport cu consecințele manoperei asupra organismului animalului.

Însă multe dintre discuții omit faptul că, cea mai mare problemă o reprezintă apariția puilor nedoriți proveniți din monte accidentale/din ignoranța stăpânilor animalelor de companie sau din imposibilitatea de a plasa puii din monte agreate/planificate. Acesti pui se regăsesc în final pe stradă, crescând și producând la rândul lor generații si generații de animale fără stâpân. Cele mai multe exemplare fara stăpân provin de la animalele cu proprietar. În afara faptului că acești câini trăiesc de pe o zi pe alta, înfometați, murdari, expuși multiplelor pericole, din lipsa unei îngrijiri medicale ei pot fi purtători ai diverselor boli care se pot transmite animalelor de companie cu stăpân. Adăposturile pentru câini găzduiesc frecvent  astfel de exemplare pentru care din nefericire nu se găsesc întotdeauna adoptatori.

Astfel, prin castrarea si sterilizarea exemplarelor care nu sunt valoroase pentru perpetuarea rasei, se reduce semnificativ numărului de animale existente pe stradă/în adăposturi.

Costurile operației de sterilizare/castrare

Costurile unei astfel de manopere diferă de la un cabinet medical veterinar la altul.

Daca situația financiară nu permite acoperirea costurilor unei astfel de intervenții, se poate apela la unul dintre ONG-urile care susțin campanii gratuite de sterilizare pentru animalele de companie, iar simpla căutare pe google sau accesarea paginii web www.registru-caini.ro  poate fi de ajutor.

Mituri despre castrare si sterilizare

Oamenii au o nevoie înnăscută de a stabili relatii strânse cu semenii lor. Acest comportament natural nu este valabil doar în cazul oamenilor, multe specii de animale par să aibă nevoie de o relație cu cei din aceeași specie. În cazul animalelor domestice, situația devine mult mai complexă, iar animalele de casa dezvoltă o relație profundă, nu doar cu semenii, ci și cu proprietarii lor.

Un aspect al legăturii dintre oameni și câini este așa numitul “efect al siguranței de bază”. Acesta este întâlnit, de asemenea, în legătura părinte-copil: copii mici utilizează persoanele care au grijă de ei ca pe o baza sigură când trebuie să interacționeze cu mediul înconjurător. Potrivit unor studii recente, relația dintre proprietar și câine s-a demonstrat a fi extraordinar de similară cu cea dintre copii mici și părinții lor.

Valorificarea sterilizării de către poprietar joacă un rol esențial  în stabilirea unei reciprocități în relația câine-proprietar, însă există multe preconcepții legate de această procedură care împiedică uneori proprietari să ia decizia corectă. Iată câteva dintre ele:

1. Câinele castrat se va îngrășa – FALS: atâta timp cât stăpânul asigură alimentația potrivită și un nivel optim de activitate fizică, un câine castrat nu va lua în greutate.
2. Câinele își va modifica personalitatea – FALS: castrarea poate ameliora anumite comportamente problematice care țin de acumularea de hormoni (marcarea casei, “călăritul”), însă nu va altera în niciun fel personalitatea animalului.
3. Castrarea/sterilizarea nu este sănătoasă – FALS:  din contră, această procedură ajută la evitarea unor probleme grave de sănătate.
4. Câinele nu se va simți la fel de mascul, daca va fi castrat – FALS: câinii nu sunt constienți de ego sau identitate sexuala. Un exemplar castrat se va comporta identic cu unul necastrat, singura diferență este aceea că, marcarea teritoriului nu va mai fi atât de pregnantă sau nu va mai fugi după femele.
5. Femelele trebuie să facă cel puțin un rând de pui – FALS: nu există beneficii oficiale ale unei gestații asupra organismului femelelor. În plus, câinii nu dezvoltă o relație lungă cu puii lor, deci nu există nici implicația psihologică și niciun motiv întemeiat pentru ca o femelă să aibă cel puțin o gestație.

Întrucât acţiunile de capturare, cazare, adăpostire a câinilor fără stăpân, plasare în adopţie nu pot fi folosite ca unică soluţie pentru controlul populaţiei canine, trebuie depuse eforturi menite să contribuie la creşterea aplicării, concomitent şi continuu, a celorlalte elemente cheie care pot asigura succesul unui program de gestionare a populaţiei de câini fără stăpân, printre care meţionăm: educaţia, controlul reproducerii, identificarea şi înregistrarea, creşterea gradului de responsabilizare în rândul cetăţenilor proprietari/viitori proprietari ai animalelor de companie.

Întrucât atingerea acestui deziderat necesită alocarea de resurse (financiare, umane, de infrastructură) pe termen mediu spre lung, A.N.S.V.S.A. susţine şi promovează implicarea în campanii de identificare, sterilizare a câinilor cu stăpân, creştere a gradului de responsabilizare, acţiuni ce sunt concretizate atât prin diversele comunicări către autorităţile publice de la nivel local, cât şi prin crearea paginii www.registru-caini.ro şi promovarea pe aceasta a materialelor informative specifice elementelor cheie anterior menţionate.

Concluzii: Dincolo de obligația morală de a steriliza animalul de companie evitând astfel apariția puilor nedoriți care ajung pe stradă, dar mai ales pentru sănătatea și echilibrului lor, avem și obligația impusă de lege, sterilizarea animalului de companie care nu are pedigree și drept de monta este obligatorie.(*Nerespectarea prezentei dispoziții constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei*). Având în vedere faptul că, există multe campanii gratuite de sterilizare care reduc grija financiară, responsabilitatea deținerii animalelor de companie si grija pentru sănătate lor ar trebui să conducă la înțelegerea reală/corectă a sterilizării.

Suntem direct răspunzători de animalele pe care le deținem, iar sterilizarea trebuie să fie prioritară ca să ne putem bucura de ele cât mai mult timp.

                               Și nu uitați: ADOPT, DON’T SHOP!