Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701
Telefon: 0372184977, Fax: 0372184993
office@ansvsa.ro

Convietuirea alaturi de un caine

 

HRANIREA   

INGRIJIREA SI INTRETINEREA 

PREVENIREA GREUTATII EXCESIVE

 

Hrana potrivită pentru fiecare câine

Câinele nu are aceleaşi nevoi nutriţionale ca Omul. Prin urmare, nu este indicat ca el să mănânce „asemenea stăpânilor lui”. Raţia sa zilnică ar trebui să includă, în mod echilibrat, toate substanţele nutritive esenţiale pentru sănătatea lui, luând în considerare caracteristicile sale specifice: rasa, talia, vârsta, activitatea. 

Spre deosebire de om, care este un omnivor al cărui organism s-a adaptat la produse alimentare diverse, cum ar fi carnea, legumele şi fructele, câinele are o floră intestinală foarte specializată, care este de 1.000 de ori mai puţin densă. Din acest motiv, şi multe altele, este o greşeală să se considere că acesta poate fi hrănit cu o dietă identică cu a omului. 

Hrana câinelui trebuie să-i satisfacă toate nevoile, fără a înregistra carenţe sau excese. O hrană completă îl ajută să se mențină în formă şi plin de energie de-a lungul întregii vieţi. Produsele din gama Nutriţie Sănătoasă permit satisfacerea cerințelor nutriţionale ale câinelui, în funcţie de talia, vârsta, starea lui fiziologică (sterilizat/gestantă etc.) şi activitatea sa, dar şi de sensibilităţile specifice populației canine. Există aproape 400 de rase, ce prezintă o mare diversitate. 

Tibetan Mastiff - Pug

În funcție de talie

Diversitatea categoriilor de greutate şi dimensiuni între diferitele rase canine este una dintre cele mai mari din regnul animal. Se întinde de la Chihuahua, ce poate cântări 1 kg, până la Saint Bernard, ce poate atinge 100 kg sau mai mult, adică un raport de 1 la 100. Această varietate conduce la diferenţe morfologice, fiziologice, metabolice şi de comportament, având consecinţe majore asupra sănătăţii şi dietei. Astfel, cu cât greutatea câinelui adult este mai mare, cu atât necesarul de energie pe kilogram scade. Prin urmare, un câine de talie mică ar trebui să primească o hrană cu o concentraţie mai mare de energie decât un câine de talie medie. La câinii de talie mare, creşterea densităţii energiei permite reducerea volumului de hrană şi astfel compensarea capacitaţii lor digestive mai limitate. Creşterea concentraţiei de energie implică, de asemenea, o creştere a concentraţiei de proteine, minerale, vitamine etc. În ceea ce priveşte forma şi textura crochetelor, acestea trebuie să fie adaptate la dimensiunea, forma şi puterea maxilarelor, pentru a ajuta câinele să apuce hrana corect, fără risipă, şi a încuraja masticația. 

Beagle

În funcție de nivelul de activitate

Un câine utilitar, cum ar fi, de exemplu, un câine de vânătoare sau un câine de salvare, nu va avea aceleaşi necesități nutriţionale ca un câine de oraş care merge în lesă doar de două ori pe zi. Realitatea este că, în cadrul aceleiași rase, pot fi găsite diferenţe între campioni utilitari şi campioni de frumuseţe. Aceasta nu este o chestiune de modă, ci de specializare. 

O femelă care aşteaptă pui are nevoi ridicate de proteine, energie şi minerale, încă din a 6-a săptămână de gestaţie. Apoi alăptarea determină o nouă creştere considerabilă a necesităților sale nutriţionale din cauza abundenţei excepţionale de lapte şi a cantităţii ce urmează să fie asigurată. O femelă de 25 kg, care a adus pe lume şase pui, atinge perioada de vârf a lactației atunci când producţia este de 2 litri pe zi, iar puii au aproximativ trei săptămâni de viaţă. Doar o hrană specifică permite satisfacerea nevoilor nutriționale impuse de această etapă. 

Italian Greyhound

În funcție de stilul său de viață

Anumiţi câini, mai ales cei de talie mică, au un stil de viaţă exclusiv urban şi esențialmente de „interior”, adică trăiesc în casă. Riscul excesului de greutate ar trebui să fie luat în considerare îndeosebi în cazul acestor câini. Ei au prea puţine ocazii să-şi consume energia, iar relaţia pe care o au cu stăpânul lor este deosebit de apropiată. Tentaţia acestuia din urmă de a-şi „răsfăţa” animalul prezent în toate momentele din viaţa cotidiană cu mâncare, poate genera dezechilibre nutriţionale. În ceea ce priveşte recompensele pe bază de hrană, acestea ar trebui să dispară, cu excepţia cazului în care ele respectă profilul nutrițional adaptat stilului de viață al câinelui şi se integrează în raţia zilnică. 

Rhodesian Ridgeback

În funcție de vârstă

Înainte de a fi considerat ca fiind în vârstă, câinele ajunge la maturitate, iar semnele de îmbătrânire nu sunt încă vizibile. Pe parcursul acestei etape de maturitate este imporatant să îi oferiți o hrană cu rol anti–îmbătrânire, care îl va ajuta să-şi păstreze vitalitatea şi să lupte împotriva efectelor radicalilor liberi și a îmbătrânirii celulelor. 

Câinele poate fi într-adevăr considerat în vârstă atunci când şi-a consumat 75-80% din durata medie de viaţă. Nutriţia Sănătoasă poate juca un rol de prevenție în cazul multor boli cronice care însoţesc îmbătrânirea sau poate limita manifestarea simptomelor clinice. De exemplu, vitaminele E şi C, taurina, luteina și beta-carotenul ajută sistemul imunitar al câinelui în vârstă atunci când sunt administrate în cantităţi corespunzătoare. Acizii graşi esenţiali din uleiul de peşte (Omega 3) şi Limba-mielului (Omega 6) contribuie la protejarea pielii şi sănătatea blănii. 

Câinii în vârstă nu alcătuiesc un grup omogen. Dieta unui câine vârstnic sănătos ar trebui să fie diferită de cea a unui câine în vârstă bolnav. Consultațiile veterinare regulate sunt indispensabile. Acestea au ca scop detectarea cât mai timpurie a eventualelor disfuncţionalităţi ale corpului la nivelul rinichilor, inimii etc.

↑SUS

Îngrijirea câinelui

Aceasta înseamnă să petreceţi zilnic timp cu el la plimbare. Înseamnă, de asemenea, să repetați cu regularitate acțiuni care să-i asigure o bună igienă şi să vă permită să descoperiţi semne anormale care vă avertizează cu privire la apariţia bolilor.

Plimbările

Indispensabilele plimbări

Pentru a asigura bunăstarea animalului dumneavoastră, plimbările sunt pe primul loc. Fiind un animal sociabil, el simte nevoia de a întâlni alte fiinţe şi de a explora un teritoriu. Fie că trăieşte într-un apartament sau într-o casă, o simplă plimbare dedicată necesităţilor fiziologice de cinci minute în fiecare dimineaţă şi seară nu este suficientă, chiar dacă în timpul zilei câinele poate avea o curte la dispoziţia sa. O plimbare de o oră în fiecare zi îi va permite să-şi rezolve necesităţile fiziologice, să-şi consume energia şi să se integreze într-o pseudo-haită cu alţi câini din jurul locuinţei. Ideal ar fi să-l luaţi la o plimbare fără lesă departe de arterele circulate. La fiecare sfârşit de săptămână, o plimbare lungă de două ore în parcuri sau păduri îi va aduce câinelui dumneavoastră o schimbare în mediul său zilnic. Un animal în vârstă sau bolnav se va mulţumi cu o plimbare scurtă, de două ori pe zi. Pentru un câine sportiv, cum ar fi un Border Collie, volumul zilnic de exerciţii necesar pentru dezvoltarea lui adecvată va fi însă semnificativ mai mare. 

Un câine bine antrenat ar trebui să fie capabil să meargă în lesă şi, în cazul în care este lăsat liber, să asculte de îndată ce i se dă comanda. Dacă nu se întâmplă aşa, există cluburi de dresaj canin care îl pot învăța aceste elemente de bază. 

German Sheperd

După plimbare

La întoarcerea dintr-o plimbare, câinele ar trebui să fie verificat în mod sistematic. În timpul verii, ar trebui să verificaţi dacă perniţele labelor nu au fost afectate de ceva ţepos sau tăios (mărăcini, bucăţi de sticlă etc.). Ar trebui să verificaţi, de asemenea, dacă cumva există vreun ghimpe în spaţiile interdigitale sau în urechi. Provenind din iarbă, şi astfel din cele mai multe plante de câmpie, ghimpii au formă de harpoane microscopice care se prind în ţesuturile cu care intră în contact şi creează leziuni grave. În timpul iernii, când câinele a mers prin locuri acoperite cu zăpadă, riscul apariției crăpăturilor pe perniţele labelor este mai mare din cauza agresivităţii sărurilor depuse pe drumuri. După verificare, picioarele trebuie clătite cu apă călduţă. 

Urechile sunt locul preferat al ghimpilor. În cazul în care sunt atașați de canalul auditiv, trebuie să îi îndepărtați cu ajutorul unei pensete. Această manevră delicată este adesea dureroasă şi, în acest caz, necesită o vizită la medicul veterinar. Pentru a preveni ataşarea ghimpilor se recomandă ca primăvara să se radă partea interioară a urechilor lăsate. 

Ar trebui verificat, de asemenea, dacă în zonele afectate nu s-au prins căpuşe, paraziţi care pot transmite boli grave, cum ar fi piroplasmoza.

În timpul verii, în cazul în care câinelui îi place să se scalde, este indicat să-i clătiţi blana. Fie că este apă de râu sau de mare, pe blana câinelui se depun particule care pot produce iritaţii. 

Japanese Chin

Igiena zilnică

Nasul

Ar trebui să fie umed şi curat, în orice moment al zilei. Cu toate acestea, nasul poate deveni uscat în timpul somnului. El trebuie să fie din nou umed când cățelul se trezește. Prezența oricăror cruste, fisuri, scurgeri semnificative sau muco-purulente este un semn de îmbolnăvire și trebuie să fie cât mai curând examinat de medicul veterinar. 

Cavitatea bucală

Lăsate în jos sau nu, în funcţie de rasă, fălcile sale ar trebui să fie curate şi relativ ermetice. Proprietarul trebuie să urmărească apariţia de fisuri sau pete roşii. Dinţii ar trebui să fie albi şi să aibă un nivel minim de tartru. Gingiile ar trebui să fie de culoare roz, însă orice linie roşie pe marginea dinţilor este patologică şi dezvăluie o inflamaţie dureroasă. Aceasta poate conduce la pierderea poftei de mâncare a câinelui, deoarece nu mai este capabil să apuce hrana sau s-o mestece. 

Deși câinii sunt rareori cooperanţi atunci când vine vorba de a le umbla în gură, curăţarea dinţilor este recomandată de mai multe ori pe săptămână. Aceasta îi oferă câinelui posibilitatea de a lupta împotriva respiraţiei urâte. Câinele ar trebui să fie obișnuit încă de la o vârstă fragedă să i se verifice gura și să i se perieze dinții cu o periuță și o pastă special concepute pentru el. I se pot oferi şi batoane dentare, care ajută la încetinirea formării tartrului prin acţiunea lor mecanică asupra dinţilor, atunci când câinele le mestecă. Pentru a fi eficiente, aceste batoane ar trebui să fie oferite zilnic. Hrana uscată din gama Nutriție Sănătoasă este special concepută pentru a contribui la menţinerea igienei orale, în special în cazul câinilor de talie mică, a căror formă a maxilarelor şi dinţilor îi predispune la aceste afecţiuni specifice. 

Ochii

Ochiul ar trebui să fie luminos şi umed, cu membrane mucoase de culoare roz. La colţul interior nu trebuie să fie vizibilă nicio supurare. Ochii câinelui pot fi curăţaţi cu o soluţie pentru ochi. Pentru a face acest lucru, trebuie să ridicaţi capul câinelui, să-i deschideţi pleoapa de sus şi să picuraţi câteva picături în ochi. Orice surplus de soluţie care se scurge poate fi înlăturat cu o compresă. Pentru a nu speria câinele, sticla trebuie apropiată dinspre spate. Trebuie să fiţi atenţi însă la data de expirare a soluţiei utilizate. 

Urechile

Există două tipuri de urechi în cazul câinilor: lăsate și drepte. Urechile lăsate vor fi verificate mai des deoarece în cazul acestora, închiderea canalului auditiv de către pavilion nu permite aerisirea corespunzătoare a canalului. Curăţarea urechilor ar trebui să fie realizată în mod regulat. Urechile lăsate pot fi curățate o dată sau de două ori pe săptămână, iar urechile drepte la fiecare două săptămâni. Pentru a face acest lucru trebuie să folosiți o soluție adecvată pentru curățarea urechilor câinelui. Vârful flaconului se poziționează ușor în interiorul canalului auditiv; nu există niciun risc de perforare a timpanului, deoarece canalul este în formă de L. Turnați puțin lichid de curățare, îndepărtați flaconul şi masaţi baza urechii timp de 30 de secunde. În cele din urmă, ștergeţi cu grijă canalul cu o bucată de material moale, din bumbac, sau cu o compresă sterilă, fără a o împinge în interior sau a lăsa în urmă reziduuri textile. Odată cu venirea primăverii, este recomandat să se radă partea interioară a urechilor lăsate, pentru a preveni ataşarea ciulinilor de interiorul lor. 

Organele genitale și anusul

Controlul regulat al organelor genitale ale masculului și femelei permite verificarea stării de curăţenie a acestora: apariția oricărei scurgeri ar trebui controlată de medicul veterinar. Anusul trebuie să fie curat şi să nu prezinte niciun semn de diaree. 

Unghiile

Există două tipuri de unghii în cazul câinilor: pintenii şi unghiile de la degete. Creşterea este continuă, iar activitatea normală a câinelui ar trebui să asigure tocirea ghearelor. Dacă acest lucru nu se întâmplă (ex: unghiile fac zgomot atunci când câinele merge), ar trebui să le tăiaţi cu unghiere speciale. Tăierea trebuie realizată cu multă atenție pentru a menţine integritatea vaselor de sânge de la baza unghiei ( prin unghiile curate se observă un triunghi de culoare roz). Tehnica este aceeaşi şi în cazul pintenilor. Aceştia sunt de multe ori acoperiţi de păr și nu sunt vizibili ușor. De aceea trebuie să îi verificați regulat, pentru a preveni încarnarea, moment în care, devin dureroşi şi pot provoca răni.

Colley

Vaccinuri şi produse antiparazitare

Vaccinurile

Câinii pot beneficia de mai multe vaccinuri, iar medicul veterinar este cel care va elabora programul de imunizare în funcţie de riscurile identificate în mediul în care se trăiește câinele. Oricare ar fi boala vizată, vaccinul asigură protecţie doar pentru o perioadă limitată de timp. Vaccinările trebuie să fie apoi repetate pe tot parcursul vieţii câinelui. Prin urmare, trebuie făcute programări regulate pentru vaccinare la medicul veterinar. 

Produsele antiparazitare externe și interne

Puricii și căpușele, ce uneori transmit boli, reapar cu regularitate, mai ales, primăvara. Pe piață sunt disponibile numeroase produse: spray-uri, pipete, zgărzi, care previn transmiterea unor boli grave și combat efectele nocive ale prezenței paraziților în organismul câinelui sau al omului (atunci când există riscul transmiterii la om). În ceea ce priveşte deparazitarea internă, aceasta ar trebui efectuată în mod sistematic şi regulat, la intervale de 3-4 luni, conform unui protocol stabilit de medicul veterinar, deoarece alegerea produsului depinde, printre altele, de talia, vârsta şi stilul de viaţă al animalului. 

Yorkshire Terrier.

Îngrijirea robei

Îmbăierea

Frecvenţa îmbăierilor este diferită, în funcţie de textura părului: părul foarte scurt se spală numai atunci când este murdar, părul scurt în medie de două ori pe an, iar părul lung aproximativ o dată la trei luni. Câinii de talie mică pot fi spălaţi într-un lighean sau o cadă pentru copii, iar câinii de talie mare în cada de baie sau în aer liber, când temperatura externă o permite. Un covoraş din cauciuc va împiedica alunecarea necontrolată a câinelui, care se poate răni sau speria. Utilizați apă călduţă şi un şampon special pentru pielea câinelui. Este recomandat să se folosească şampoanele de uz veterinar deoarece pH-ul pielii câinelui este diferit de cel al omului. Blana trebuie periată înainte de a începe baia pentru a descurca părul încâlcit. După ce aţi umezit întregul corp al câinelui, tot ce trebuie să faceţi este să şamponaţi, cu atenție sporită în zona capului şi urechilor. Clătirea se realizează cu apă din abundență, urmată de o ştergere temeinică. 

Năpârlirea

Indiferent de tipul de blană a câinelui, firele de păr cresc, mor şi se reînnoiesc. Câinii care trăiesc în aer liber trec prin perioada de năpârlire de două ori pe an, primăvara şi toamna, perioade ce corespund cu schimbarea luminozităţii. Câinii care trăiesc în interior sunt mai puţin expuşi la schimbările de luminozitate și de aceea ei îşi pierd firele de păr pe tot parcursul anului, cu două perioade mai importante primăvara şi toamna. Întreţinerea robei prin periaj şi îmbăiere îi permite câinelui să scape de firele de păr moarte. În funcţie de tipul de păr, frecvenţa şi tipul de perie/pieptene diferă. 

Pentru anumite tipuri de blană, nu trebuie să ezitaţi să vă lăsaţi câinele în grija unui profesionist în domeniul cosmeticii canine și feline. 

French Bulldog

Părul scurt

Folosirea unei perii din cauciuc în sensul invers creşterii părului vă va permite înlăturarea mătreţii şi a firelor de păr moarte. Utilizați apoi o perie aspră, în sensul de creştere al părului, pe tot corpul câinelui. Periajul va fi complet după ce blana este lustruită cu o bucată de piele de căprioară umezită. 

Teckel.

Părul scurt și sârmos

Din cauza densităţii blănii (existenţa stratului de subpăr și a stratului de păr protector), câinele ar trebui periat la fiecare două zile. Pentru a înlătura cât mai multe fire de păr şi celulele moarte şi pentru a subţia substratul de păr, trebuie utilizat un pieptene, în sensul invers creşterii părului. O perie aspră folosită în direcţia de creştere a părului permite eliminarea tuturor elementelor care au scăpat anterior. Pentru părul de pe coadă şi de pe picioare se poate utiliza un pieptene cu dinţi mari. Blana câinilor cu păr sârmos, cum ar fi Teckel-ul Sârmos sau West Highland White Terrier-ul, ar trebui tunsă de 4 sau 5 ori pe an, cu un trimmer. Acesta permite îndepărtarea firelor de păr moarte care rămân între trimmer şi degetul mare. Acest mod de îndepărtare a părului nu este dureros atunci când este făcut în mod corespunzător, trăgând în direcţia de creştere a părului. 

Lhassa Apso

Părul lung

Părul lung necesită o descâlcire şi periere zilnică. În cazul Ogarilor Afgani, de exemplu, această operaţiune poate dura până la o oră pe zi. Periajul realizat în direcţia de creştere a părului, cu un pieptene de trimare și descâlcire, permite înlăturarea câlților de păr şi a firelor din substrat. Trebuie să procedaţi cu blândeţe ca să nu răniţi câinele. La câinii cu părul mătăsos (Yorkshire Terrier, ogar afgan etc.), puteţi folosi o perie aspră pentru a lustrui blana. La câinii cu un strat de puf abundent (Collie cu păr lung etc.), impurităţile pot fi îndepărtate cu o perie de metal. Firele de păr de pe jaretele câinelui sunt în cele din urmă descurcate cu un pieptene cu dinţii mari. O pereche de foarfece permite trimarea blănii şi înlăturarea părului care în cea mai mare parte a timpului se va încâlci şi va reţine impurităţile (jarete, piept, spaţii interdigitale şi perniţe).

↑SUS

Menţinerea câinelui în forma optimă

Supraponderabilitatea corespunde unei exces de greutate dobândit adesea din cauza consumului excesiv de hrană sau neadecvat necesităților animalului. Dacă această tendinţă continuă, ea poate duce la obezitate, care este o boală. O dietă special adaptată va contribui în mod eficient la restabilirea greutăţii corespunzătoare a câinelui.

În cele mai multe dintre cazuri, cauza principală a excesului de greutate constă într-un consum de hrană care depăşeşte necesităţile câinelui, în asociere cu lipsa de activitate, mai ales în mediul urban. Anumite rase au o predispoziţie genetică în acest sens, de exemplu rasele Cocker, Labrador Retriever, Collie. Excesul de greutate poate proveni din hrana primită pe parcursul etapei de creștere. Un căţel de talie mică hrănit în exces va produce prea multe celule adipoase care, ca nişte balonașe, vor trebui doar să se umple cu grăsime la vârsta adultă. Mai mult decât atât, încurajarea lăcomiei unui câine, prin oferirea de recompense, dulciuri şi prăjituri, este un factor de risc deloc neglijabil în ceea ce privește supraponderabilitatea. 

Springer

Câinele care mănâncă prea mult

În acest caz, câinele este declarat bulimic. Cauzele sunt diverse, precum de teama privării de hrană, competiţia pentru hrană dintre mai mulţi câini, dezechilibrul neuro-hormonal, plictiseală, o hrană cu o concentraţie insuficientă de energie sau o problemă de asimilare digestivă. Variaţiile de greutate ale animalului şi observarea corectă a comportamentului său îi permit proprietarului să-l ajute pe medicul veterinar să stabilească diagnosticul corect, în funcţie de una sau alta dintre aceste ipoteze. 

Border collie

Hrana cu o concentrație redusă de energie

Reducerea cantităţii de hrană consumată zilnic poate reprezenta o problemă, deoarece câinele acceptă cu dificultate să se confrunte cu o asemenea limitare a volumului său de hrană. Dacă încercaţi să faceţi un câine să piardă în greutate prin raţionalizarea hranei sale obişnuite, există riscul de a-i cauza carenţe de nutrimente. Obiectivul hranei din gama Nutriție Sănătoasă, potrivită acestei situaţii de supraponderabilitate, constă în menţinerea volumului de hrană, prin aportul suplimentar de substanțe nutritive esenţiale şi reducerea conținutului caloric. Datorită gustului savuros, ce determină câinele să accepte această hrană, şi a densității specifice a crochetelor ce induce atenuarea senzaţiei de foame între mese, hrana cu aport caloric scăzut din gama Nutriție Sănătoasă reprezintă un ajutor eficient pentru câinii cu activitate fizică redusă sau cei sterilizaţi, cu tendință de îngrăşare. 

Basset

Decizii ferme

Este de dorit ca administrarea unei hrane cu aport caloric scăzut, unui câine cu tendinţe supraponderale, să fie însoţită de o schimbare în obiceiurile sale. O plimbare prelungită îi va da posibilitatea să-şi consume energia. Jocul, care oferă ocazii unei interacțini plăcute între stăpân şi animalul său, este foarte apreciat de către acesta din urmă. Oferirea gustărilor ar trebui evitată, cu excepția cazurilor în care conţinutul lor de energie intră în calculul raţiei zilnice. 

English Bulldog

Calea spre obezitate

Unul sau două kilograme în plus, care nu sunt aparent în detrimentul animalului, pot conduce  defapt foarte repede la obezitate, care este o boală de sine stătătoare. Ar trebui să fie luată în serios, deoarece poate cauza, printre altele, afecţiuni articulare grave (artroză, ruptură de ligamente etc.) şi insuficienţă cardio-respiratorie. Obezitatea reduce capacitatea de reproducere şi se află la originea unor afecţiuni cutanate grave. În general, obezitatea reduce speranţa de viaţă a câinelui. 

De îndată ce medicul veterinar stabileşte diagnosticul şi determină nivelul de gravitate a afecțiunii de care suferă câinele, succesul procesului de pierdere în greutate cu ajutorul dietei este, în esenţă, condiţionat de gradul de conştientizare şi hotărâre a stăpânului, de a-l face pe câine să urmeze dieta prescrisă. Pentru ca un câine să piardă în greutate poate fi nevoie de administrarea unei diete speciale pe o perioadă de câteva luni. Prin urmare, mai bine să prevenim decât să tratăm!

↑SUS

 

Material informativ si foto preluat de pe site-ul https://www.royalcanin.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 + 3 =